Azotul lichid
Nitrogenul in stare lichida supus la temperaturi extrem de mici, se numeste azot lichid. Acesta este cel mai adesea recunoscut dupa abrevierea LN2, “LIN” sau “LN” si este de obicei produs prin distilarea fractionara a aerului lichid.
Azotul lichid este lipsit de culoare, avand densitatea in punctul de fierbere de 0.807g/mL si o constanta dielectrica de 1.4. azotul a fost lichefiat pentru prima oara la Universtatea Jagiellonian la data de 15 Aprilie 1883 de catre fizicienii polonezi Zygmunt Wróblewski si Karol Olszewski.
La presiune atmosferica, azotul lichid fierbe la −196 °C (77 K; −321 °F) si este un fluid criogen care poate cauza inghetul rapid al acestuia in contact cu alte organisme vii. Atunci cand este izolat corespunzator, azotul lichid poate fi stocat si transportat intr-un termos. In aceasta situatie, temperatura se mentine constanta la 77K prin fierberea lenta a lichidului. In functie de marime si design, timpul de pastrare a lichidului izolat in termos, variaza de la cateva ore la cateva saptamani.
Procesul de convertire a azotului lichid in solid este unul ce se realizeaza destul de usor, plasandu-l pe acesta intr-o camera vida si fiind pompat de o pompa rotativa. Azotul lichid ingheata la 63 K (−210 °C; −346 °F).
Desi este foarte renumit, in ceea ce priveste eficienta sa ca racitor, aceasta este limitata datorita faptului ca fierbe imediat ce intra in contact cu un obiect mai cald, izolandu-l intr-un invelis de azot . Efectul creat este cunoscut sub numele de efectul Leidenfrost si se aplica in cazul oricarui lichid care intra in contact cu un obiect cu o temperatura semnificativ mai mare decat cea a punctului sau de fierbere.
